După cum știm, anul 2016 și-a înscris, pe parcurs, câteva evenimente de primă importanță:

• – s-au împlinit 135 de ani de existență documentată a RSAA în România, fapt ce adaugă un plus de mobilitate Lucrării masonice făptuite în cadrul Statului român modern;
• – Prea Puternicul și Ilustrul Frate Stelian Nistor a fost ales , pentru următorii doi ani, Președinte al Conferinței Suveranilor Mari Comandori din Europa și Țările Asociate – alegere echivalentă cu cea mai prestigioasă recunoaștere internațională din istoria Ritului nostru;
• – pe tot cuprinsul Țării a început – și continuă, inclusiv în aceste zile – instalarea de noi Loji de Perfecție, Capitule de Roza Cruce și Consilii Kadosh, acțiune dublată, firesc, de scoaterea din rândurile noastre a celor ce nu-și justifică onoarea de membru al RSAA.

În acest context, conturat aici doar prin evenimente de prima mână, era în firea lucrurilor ca Sesiunea Națională din 25-26 martie a.c. să primească o semnificație deosebită.

Venind la numai câteva zile după instaurarea primăverii astronomice, actuala Sesiune se constituie într-un moment de binevenită introspecție, pentru cei dispuși să vadă dincolo de aparențe, și deschide, cu drept cuvânt, un alt anotimp doctrinar: marcând, astfel, „echinocțiul de primăvară” al Lucrării noastre masonice.

Desfășurarea, pe zile, ore și evenimente, a acestei Sesiuni a fost stabilită din timp și comunicată în termen tuturor Fraților membri ai RSAA din România; agenda ei cuprinde „momente” și „întâmplări” de reală vibrație sufletească – despre care vom vorbi de-ndată ce totul se va fi petrecut cum se cuvine.
Câteva considerații preliminare se vădesc, totuși necesare; astfel faptul că la această Sesiune nu se va acorda nici Ordinul 32 KCCH, nici Gradul 33 și Ultim, se explică prin rigoarea ce trebuie re-instaurată în privința Inițierii și accederii în Gradele Înalte: grade ce nu pot fi acordate decât în strictă conformitate cu prevederile Marilor Constituții de la 1762 și 1786.

După cum s-a precizat de către Suveranul Mare Comandor , RSAA din România nu vinde grade – cum, în Evul Mediu, Papalitatea vindea „indulgențe”; ci acordă sporuri de salarii doar Fraților care se remarcă printr-o activitate constantă și fructuoasă în lăuntrul, ca și în afara Ritului… Cu atât mai riguros trebuie să funcționeze acest criteriu calitativ în cele două cazuri menționate expresis verbis.

Nu insist. Spun, doar, că lucrurile se schimbă; că re-intră pe făgașul lor normal. Venit-a vremea, așadar!

Venit-a vremea unui mai puternic discurs identitar, inclusiv pe planul afirmării Franc-Masoneriei – a Ritului nostru, îndeosebi – ca matrice a României moderne.

Venit-a vremea să dovedim prin fapte că, deși suntem o organizație elitistă, deținători ai Gradelor Înalte și ai calităților/calificărilor pe care zisele grade Ie presupun, mesajul nostru nu este unul „elitist”; că, prin tot ceea ce întreprinde, Lucrarea noastră se adresează majorității decente: care-și vede, pur și simplu, de treabă și se arată dispusă – prin muncă – să contribuie la prosperitatea României.

Venit-a vremea să respingem discursul, retrograd și defensiv, al așa zișilor conservatori, cât și etichetările proferate la adresa noastră de „liberalismul” auto-identificat cu „progresul” României.

Venit-a vremea să potențăm și să valorificăm acele resurse intelectuale dispuse și capabile, prin solidaritate și frățietate, să consolideze profilul euro-atlantic al societății românești actuale.

Venit-a vremea să promovam, între noi și în afara noastră, echilibrul, moderația, suplețea: ca elemente constitutive ale unui organism social apt să metabolizeze cum se cade provocările unei lumi tot mai polarizate.

Venit-a vremea ! Venit-a Primăvara!

 

Nicolae Ulieru