CELEBRATING 300 YEARS: THE SCOTTISH RITE PERSPECTIVEA – a  fost tema celei de a VIII-a ediție a simpozionului „Prof. Ioan Nemeș”, Sucevița, 2017

 

Pentru cei care l-au cunoscut și-au avut privilegiul de a-i sta în preajmă, Ioan Nemeș (1924 – 2009) rămâne o figură emblematică. Rămâne, incontestabil, Profesorul – în sensul deplin al cuvântului.

În semn de prețuire, de bună și frumoasă aducere-aminte, foștii săi „învățăcei” – într-ale Școlii, ca și într-ale Artei Regale – au dat numele lui unei loji simbolice și unui simpozion: ambele, prilej de-a pune-n mișcare latențe, de-a focaliza energii, de a tinde către ceea ce – în noi – avem mai bun și mai înalt.

 

Iată, așadar, că Simpozionul „Prof. Ioan Nemeș” a atins cea de a VIII-a ediție – gazdă fiindu-i Loja „Bucovina” nr. 69, Orientul Suceava, în parteneriat cu loja „Prof. Ioan Nemeș”, Orientul Câmpulung Moldovenesc, și Loja de perfecție ”Iancu Cavaler de Flondor”, Orientul Suceava.

Programat pe parcursul a două zile, 12 și 13 Mai, în incinta primitoare a elegantului Hotel „Sofia” din comuna Sucevița, simpozionul s-a desfășurat sub semnul celebrării a 300 de ani de existență a Francmasoneriei universale regulare – eveniment luat, aici, în considerare din perspectiva Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România.

 

Astfel, această ediție se înscrie, sub multiplele-i aspecte, în – tot mai bogată, mai consistentă – suita de manifestări culturale pe care Supremul Consiliu al Ritului și Suveranul său Mare Comandor le concep și, cu nemijlocita contribuție a Fraților, le pun „în operă” întru mai dreapta prețuire a tezaurului nostru spiritual… Tezaur pe care, ca Români și ca Masoni, avem datoria de a-l păstra și a-l spori: cu încredințarea că Frații de după noi ne vor onora așa cum și noi îi onorăm pe înaintașii noștri.

 

Celor nu tocmai familiarizați cu toate acestea (sau, poate, pasivi la ele) ar fi de-ajuns să le (re)amintesc că Mănăstirea Sucevița este ultima ctitorie monahicească de prim rang, dintre cele aflate în Țara de Sus a Moldovei: încât situarea noastră în proximitatea ei, fie și numai pentru două-trei zile, nu-i lipsită de noimă.

Cât despre Ioan Nemeș, iată patru „repere” – cele mai importante, dar nu singurele – din bogata lui activitate: remarcabil educator (a predat 14 ani la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, căruia i-a fost elev), renumit entomolog (cu peste 80 de studii publicate, a realizat și cea mai cuprinzătoare colecție de insecte din România), tenace ocrotitor al Naturii și, nu mai puțin, filatelist pasionat (a conceput cca. 500 de ștampile filatelice și mai multe serii de plicuri filatelice ilustrate cu păsări răpitoare și fluturi)… Atât, și-ar fi de-ajuns pentru (cum ar zice N. Iorga) „o viață de om, așa cum a fost”.

 

*

 

După un „Cuvânt de bun-venit” rostit din partea gazdelor de ing. Ovidiu Dumitrescu,  Simpozionul a fost deschis de Suveranul Mare Comandor, Prea Puternicul și Ilustrul Frate Stelian Nistor 33°, care a reiterat, în formulări pregnante, nu lipsite de tentă polemică, principalele rațiuni care stau la baza organizării acestor „conferințe” – titlu generic, ce înglobează suita de manifestări culturale de care tocmai am vorbit.

 

A intrat, apoi, „în scenă” prof.univ.dr. Theodor Paleologu – aflat la a doua întâlnire cu membri ai Ritului, după conferința „Cum ne folosim de cultură?”, ținută la Teatrul „Metropolis” cu ceva timp în urmă.

De astă-dată, tema – incitant aleasă – a vizat Patologiile Puterii…Ni s-a oferit un excurs de remarcabilă ținută intelectuală, cu semnificative referiri la Antichitate și/sau la Evul Mediu, presărate cu recurente „aluzii” la „moderni” (inclusiv la cei care-au exercitat/exercită „puterea” în România post-decembristă).

Experiență proprie (fost ambasador, fost ministru), vastă cultură (din familie și prin strădanii personale), ironie și auto-ironie în exactitatea diagnosticărilor – iată principalele „ingrediente” ale expunerii, urmărită cu atenție și viu interes de cei prezenți.

 

Întrebările care au urmat – de fapt, succinte „puncte de vedere” ale participanților – au transformat dezbaterea într-un veritabil dialog, dl. Paleologu având condescendența de a se arăta un interesat (și interesant) partener de discuție… Discuție atât de vie, încât, într-un final, s-a ajuns la „concluzia” că ar trebui, cei interesați, să ne re-întâlnim cu dl. Paleologu într-un dialog sans façon și fără limită de timp; cum s-ar spune, până la „epuizarea” temei și/sau a interlocutorilor: tentantă ipoteză, semn al însuflețirii ce i-a cuprins pe participanți.

 

Seara primei zile s-a încheiat cu un recital de muzică clasică, susținut de Cvartetul de coarde al Colegiului Național de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

După care ne-am reunit, cu toții, într-o Cină fraternă – pigmentată, și aceasta, de alte scurte discuții cu invitatul serii.

*

 

Prima jumătate a zilei de 13 Mai i-a „împărțit” pe participanți în jurul a două „mese rotunde”; două teme de strânsă actualitate în „momentul aniversar” sub semnul căruia s-a desfășurat Simpozionul:

– „Masoneria regulară universală la aniversarea a 300 de ani. Repere istorice, evoluție și perspective” –

invitat de onoare: prof.univ.dr. Cătălin Turliuc; moderatori: istoricii dr. Gheorghe Bichicean și dr. Andrei Țăranu – toți trei, cu expuneri de real interes pentru ascultători.

– „Contribuția Ritului Scoțian Antic și Acceptat la dezvoltarea Masoneriei regulare universale” –

invitat de onoare: PP și IL Frate Stelian Nistor 33°, Suveran Mare Comandor al RSAA din România

moderatori: Iluștrii Frați Costin Cuneșteanu, 33°- Locotenent Mare Comandor, și Dan Dumitrescu, 33° – Mare Herald, precum și istoricul Bogdan Bucur.

Moderatorii au reluat teme expuse în Ținuta de instruire masonică din 19 aprilie, în vreme ce Cuvântul Suveranului Mare Comandor a vizat „statutul de elită” ce se cuvine dobândit și asumat de RSAA în cadrul mai larg, dar tot „de elită”, al Francmasoneriei.

 

După o scurtă pauză, am participat la un al doilea eveniment cultural: Gheorghe Bichicean și-a lansat cartea intitulată, sugestiv, Tudor. Sub semnul Eteriei (al doilea volum, după cel consacrat lui Horea, ce dezbate probleme controversate din istoria Francmasoneriei în Principatele Române).

Succinta prezentare făcută de autor a subliniat faptul – pe larg relatat în carte – că, prin mișcarea pe care a pregătit-o și condus-o, Tudor Vladimirescu a acționat într-un cadru istoric trasat de personaje aparținând societăților secrete: masonice sau paramasonice, revoluționare sau doar politice, aceste societăți au marcat o perioadă de căutări, de febrilă mișcare a ideilor, cât și de acțiune – totul, pentru re-așezarea pe baze noi, naționale, a unei Europe „modelată” prin Congresul de la Viena (1814 – 1815) și stăpânită de către Sfânta Alianță: al cărei principal obiectiv era oprimarea/suprimarea prin forță a aspirațiilor/mișcărilor naționale.

După expunere, profesorul Bichicean a acordat autografe.

 

Agapa de final, care a încheiat Simpozionul, a avut o „notă de melancolie”: despărțirile nu sunt niciodată „vesele” – dar punctele-forte ale celor două zile de la Sucevița sunt sigur semn că ne vom reîntâlni.

 

*

 

Două mențiuni: (1) numărul total al participanților a fost de cca. 150; (2) „sufletul” echipei de „organizatori” a fost ing. Vasile Mocanu, căruia îi mulțumim și pe această cale.

La bună vedere, Bucovina!