{"id":4187,"date":"2024-11-09T22:29:52","date_gmt":"2024-11-09T20:29:52","guid":{"rendered":"https:\/\/scaasr.ro\/?p=4187"},"modified":"2024-11-09T22:36:12","modified_gmt":"2024-11-09T20:36:12","slug":"morin-hoyos","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/morin-hoyos\/","title":{"rendered":"\u00c9tienne Morin's influence on the symbolic rituals of the Scottish Rite"},"content":{"rendered":"

Fratele nostru Arturo DeHoyos, Mare Arhivist s\u0326i Mare Istoric i\u0302n urma vizitei facuta\u0306 la Supremul Consiliu al Romaniei a transmis pentru fratii scotieni rom\u00e2ni un scurt rezumat al ultimei sale aparitii \u201dEttiene Morin. De la Ritul Francez la Ritul Scotian\u201d scrisa\u0306 i\u0302mpreuna\u0306 cu Josef W\u00e4ges, 32\u00b0, Board Member al Scottish Rite Research Society, lucrare i\u0302n curs de traducere i\u0302n limba rom\u00e2na\u0306.<\/em><\/span><\/p>\n

 <\/p>\n

Originile timpurii ale „Ordinului secretului regal” – sistemul masoneriei care a devenit pa\u0306rintele Ritului Scot\u0326ian – sunt discutate i\u0302n recenta mea carte E\u0301tienne Morin: From the French Rite to the Scottish Rite <\/em>(2024), pe care am scris-o i\u0302mpreuna\u0306 cu Josef Wa\u0308ges. Prezentarea mea de asta\u0306zi este un scurt rezumat al unora dintre principalele puncte din studiul nostru s\u0326i ajuta\u0306 la explicarea motivului pentru care au fost create Gradele Simbolice ale Ritului Scot\u0326ian.<\/p>\n

Este important de men\u021bionat ca\u0306, des\u0326i am descoperit multe lucruri noi, mai sunt \u00eenc\u0103 aspecte care necesit\u0103 cercet\u0103ri suplimentare. De exemplu, i\u0302nca\u0306 nu s\u0326tim ca\u0302nd s\u0326i unde Etienne Morin, creatorul acestui sistem, a fost ini\u021biat ca mason. Cu toate acestea, pentru moment este suficient sa\u0306 \u0219tim ca\u0306 Ordinul Secretul Regal a fost ideea sa s\u0326i ca\u0306 a datorat mult „fericitei ne\u0219anse” de a fi luat prizonier i\u0302n timpul Ra\u0306zboiului de Succesiune Austriaca\u0306 (1740-48) s\u0326i din nou i\u0302n timpul Ra\u0306zboiului de S\u0326apte Ani (1756-63). Curtoazia care i-a fost acordata\u0306 i\u0302n calitate de francmason a f\u0103cut posibil\u0103 primirea de grade s\u0326i de autoritate pe care ulterior le-a folosit pentru a ra\u0306spa\u0302ndi francmasoneria Gradelor \u00cenalte.<\/p>\n

Mai i\u0302nta\u0302i, i\u0302nsa\u0306, sa\u0306 arunca\u0306m o scurta\u0306 privire i\u0302napoi la originile noastre masonice, pentru a i\u0302nt\u0326elege cum s-au dezvoltat aceste grade superioare.<\/p>\n

 <\/p>\n

Francmasoneria<\/strong> timpurie<\/strong>[1]<\/strong><\/a><\/span><\/h3>\n

Dup\u0103 pra\u0306bus\u0326irea societa\u0306t\u0326ii romane i\u0302n Marea Britanie la mijlocul secolului al V-lea, arhitectura anglo-saxona\u0306 a constat i\u0302ntr-un stil relativ simplu pa\u0302na\u0306 la cucerirea normanda\u0306 din 1066. Nu exista\u0306 nicio dovada\u0306 ca\u0306 vreun Collegium-ul roman sau tehnologia sofisticata\u0306 de construct\u0326ie au persistat dupa\u0306 retragere. \u00cen general, cl\u0103dirile anglo-saxone erau construite din lemn \u0219i lut, cu acoperi\u0219uri din paie. Dup\u0103 b\u0103t\u0103lia de la Hastings, au fost construite structuri defensive – castele primitive f\u0103cute \u00een principal din p\u0103m\u00e2nt \u0219i lemn. De\u0219i u\u0219or de construit, acestea erau vulnerabile \u00een fa\u021ba intemperiilor. Experimentarea cu noi tehnici de construc\u021bie a dus la dezvoltarea unor structuri superioare din piatr\u0103, care au \u00eenlocuit formele anterioare. Noile fort\u0103re\u021be nu numai c\u0103 au protejat grani\u021bele, dar au contribuit la definirea regiunilor geografice. Multe dintre aceste castele au fost acordate unor lorzi \u0219i nobili care ac\u021bionau \u00een numele regelui \u0219i \u00eei administrau politicile. Astfel, castelele au devenit, de asemenea, centre importante pentru guvernare. \u00cen mod similar, Biserica \u0219i-a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit structurile,[2]<\/a> astfel \u00eenc\u00e2t cl\u0103dirile din piatr\u0103 \u0219i mortar stivuite au fost \u00eenlocuite cu o zid\u0103rie de piatr\u0103 mai sofisticat\u0103 \u0219i permanent\u0103. Astfel de \u00eembun\u0103t\u0103\u021biri au stimulat dezvoltarea societ\u0103\u021bii.[3]<\/a><\/p>\n

Cuv\u00e2ntul „zidar” (n.tr. \u201dmason<\/em>\u201d) dateaz\u0103 de dup\u0103 cucerirea normand\u0103 \u0219i a fost consacrat \u00een secolul al XII-lea. Acesta provine probabil din franceza veche \u0219i \u00eenseamn\u0103 „a face sau a construi”.[4]<\/a> Cea mai veche utilizare cunoscut\u0103 a cuv\u00e2ntului „Francmason” apare \u00eentr-un document datat 1325[5]<\/a>. Chiar \u0219i \u00een primele lor utiliz\u0103ri, cuvintele mason<\/em> \u0219i freemason<\/em> erau interschimbabile. Documentele engleze timpurii, care se \u00eentind pe sute de ani, nu fac nicio distinc\u021bie \u0219i ambele cuvinte apar adesea \u00een acela\u0219i paragraf. Utilizarea original\u0103 a cuv\u00e2ntului \u00een toate formele sale, „mason liber” (n.tr. \u201dfree mason<\/em>\u201d), „mason-liber” (n.tr. \u201dfree-mason<\/em>\u201d) \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, „francmason” (n.tr. \u201dfreemason<\/em>\u201d), provine probabil din una dintre cele dou\u0103 surse. Dovezile substan\u021biale sus\u021bin ideea c\u0103 se referea la t\u0103ietorii \u0219i a\u0219ez\u0103torii de piatr\u0103 brut\u0103<\/em>, „o gresie omogen\u0103 cu granula\u021bie fin\u0103, care poate fi prelucrat\u0103 \u00een mod egal \u00een orice direc\u021bie”.[6]<\/a> Un „maistru pietrar” medieval se diferen\u021bia de „zidarii grosieri, care fac doar ziduri”.[7]<\/a> Acest lucru sugereaz\u0103 c\u0103 termenul „free-stone-mason<\/em>” a fost contractat la „free-mason<\/em>„.<\/p>\n

Cu toate acestea, o teorie concurent\u0103 sugereaz\u0103 c\u0103 privilegiul, mai degrab\u0103 dec\u00e2t abilit\u0103\u021bile, a fost responsabil pentru denumire:<\/p>\n

„Un b\u0103rbat admis \u00een pozi\u021bia privilegiat\u0103 de maestru \u00eentr-o breasl\u0103 comercial\u0103 sau ca cet\u0103\u021bean \u00eentr-un ora\u0219 devenea \u2018liber\u2019 de breasla sau ora\u0219ul respectiv, ajung\u00e2nd un „freeman” (n.tr. \u201dom liber\u201d) \u00een sensul de a fi liber s\u0103 se bucure de anumite drepturi, iar de aici \u0219i p\u00e2n\u0103 la a numi un maestru mason pe deplin calificat un freeman mason <\/em>sau un freemason<\/em> a fost doar un mic pas.”[8]<\/a><\/p>\n

\"Assembly-of-Freemasons-for-the-Reception-of-the-Apprentice-(1745)\"

Assembly of Freemasons for the Reception of the Apprentice (1745) – Colectia ARTURO DE HOYOS<\/p><\/div>\n

Uceniciile medievale clasice aveau at\u00e2t „m\u00e2ndrie de breasl\u0103<\/strong>, c\u00e2t \u0219i c\u00e2t \u0219i taine de breasl\u0103<\/em>. Prin \u00eenv\u0103\u021barea unei meserii de la un expert, m\u00e2ndria fa\u021b\u0103 de meserie era transmis\u0103 genera\u021biei urm\u0103toare de profesioni\u0219ti”.[9]<\/a> Aceste „mistere” sau taine ale breslei nu erau secrete \u00een sensul modern al cuv\u00e2ntului, ci mai degrab\u0103 se refereau la practicarea unei meserii[10]<\/a> specifice.<\/p>\n

Astfel, existau nu numai \u201etaine masonice\u201d, ci \u0219i mistere ale frizerilor, cizmarilor, cooperatorilor, b\u0103canilor, mercerilor, vinificatorilor \u0219i al\u021bii. De\u0219i „breslele” engleze\u0219ti existau \u00eenc\u0103 din jurul anului 950, nu exist\u0103 nicio dovad\u0103 referitoare la breslele masonice p\u00e2n\u0103 \u00een perioada 1356-1376. Cu toate acestea, chiar \u0219i \u00eenainte de aceast\u0103 dat\u0103, „misterele” construc\u021biilor medievale au fost p\u0103strate prin utilizarea imaginilor simbolice.[11]<\/a><\/p>\n

\u00cen 1583, regele Iacob al VI-lea al Sco\u021biei l-a numit pe William Shaw „Maister of Wark” \u00een fruntea me\u0219terilor zidari din \u021bara sa.[12]<\/a> \u00cen 1598 \u0219i 1599, Schaw a emis statute care au introdus multe concepte care supravie\u021buiesc ast\u0103zi \u00een francmasonerie. \u00cempreun\u0103 cu Vechile \u00cendatoriri, acestea au format o baz\u0103 de guvernare care a influen\u021bat Marile Loji masonice moderne. Statutele Schaw au definit o ierarhie de „wardenis<\/em>, dekynis<\/em> \u0219i maisteris<\/em> \u00een tot ceea ce prive\u0219te meseria lor”.<\/p>\n

Lojile de zidari trebuiau s\u0103 fie prezidate de un „generall Wardene<\/em>„, \u00een timp ce William Schaw \u00eensu\u0219i prezida toate lojile masonice din \u021bara sa, a\u0219a cum fac ast\u0103zi marii mae\u0219tri \u00een cea mai mare parte a lumii. O lectur\u0103 atent\u0103 a Statutului Schaw arat\u0103, de asemenea, c\u0103 ini\u021bial existau doar dou\u0103 clase de masoni, \u0219i anume „prenteiss<\/em>” \u0219i „fellowe of craft<\/em>„.<\/p>\n

 <\/p>\n

Prima Mare Loj\u0103 \u0219i gradul de Maestru Mason<\/strong><\/h3>\n

\u00cen urma marelui incendiu din Londra din 1666, s-a f\u0103cut apel la me\u0219te\u0219ugari pentru a ajuta la reconstruc\u021bia ora\u0219ului \u0219i este probabil c\u0103, \u00een timpul reconstruc\u021biei, zidarii \u0219i-au \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it reciproc legendele \u0219i tradi\u021biile. Teoria tranzi\u021biei sugereaz\u0103 c\u0103, \u00een urma reconstruc\u021biei, pietrarii au p\u0103r\u0103sit Londra \u0219i activitatea a sc\u0103zut p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd francmasoneria a fost „re\u00eenviat\u0103” la 24 iunie 1717, c\u00e2nd patru loji londoneze[13]<\/a> s-au reunit la Goose and Gridiron Ale House \u0219i au ales un „Mare Maestru”.[14]<\/a> Acest act a fost adesea privit ca formalizarea Francmasoneriei neoperative, de\u0219i unii cercet\u0103tori[15]<\/a> sugereaz\u0103 c\u0103 reuniunea, numit\u0103 „Marea Loj\u0103”, reprezenta mai degrab\u0103 o „Comunicare trimestrial\u0103” \u0219i nu era dec\u00e2t continuarea unei practici \u00eentrerupte. Din acest motiv, anumi\u021bi autori sugereaz\u0103 c\u0103 nu se poate afirma o dat\u0103 specific\u0103 pentru institu\u021bionalizarea masoneriei speculative (n.tr. \u00een text \u201dgentlemen\u2019s masonry<\/em>\u201d). Al\u021bi istorici remarc\u0103 faptul c\u0103 originile francmasoneriei moderne sunt mai complexe \u0219i ar trebui examinate \u00een contextul mai larg al evolu\u021biilor \u0219i influen\u021belor culturale, politice, religioase \u0219i \u0219tiin\u021bifice contemporane.<\/p>\n

Astfel, atunci c\u00e2nd Marea Loj\u0103 din Londra \u0219i Westminster (denumit\u0103 ulterior Prima Marea Loj\u0103 a Angliei) a fost organizat\u0103 \u00een 1717, aceasta a continuat practicile ceremoniale ale masonilor operativi,[16]<\/a> , dar cu o abordare filozofic\u0103 diferit\u0103. Creatorii acestei Mari Loji doreau o organiza\u021bie \u00een care s\u0103 \u00ee\u0219i poat\u0103 promova idealurile.[17]<\/a> \u00cen termeni simpli, fondatorii sistemului de Mare Loj\u0103 au preluat sistemul mai vechi, precum pira\u021bii cu inten\u021bii bune.<\/p>\n

Noua Mare Loj\u0103 a continuat structura timpurie a zidarilor, cu cele dou\u0103 niveluri de membru – Ucenic \u0219i Calf\u0103 – ambele titluri fiind \u00eemprumutate din masoneria sco\u021bian\u0103. Pe m\u0103sur\u0103 ce fraternitatea s-a dezvoltat, au fost introduse modific\u0103ri. Nivelurile de membru au fost denumite „grade” \u00eencep\u00e2nd cu 1723.[18]<\/a> Avem foarte pu\u021bine informa\u021bii care s\u0103 explice exact cum s-a \u00eent\u00e2mplat acest lucru, dar \u0219tim, de asemenea, c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een 1725 materialul a fost rearanjat pentru a formaliza cele trei grade a\u0219a cum sunt ele cunoscute ast\u0103zi.[19]<\/a> Materialul original al Ucenicului a fost \u00eemp\u0103r\u021bit pentru a crea un nou grad de Calf\u0103, iar materialul din fostul ritual de Calf\u0103 a fost transformat pentru a crea gradul de Maestru Mason.[20]<\/a> Cea mai veche conferire cunoscut\u0103 a gradului de Maestru Mason a avut loc la 12 mai 1725, c\u00e2nd fra\u021bii Charles Cotton \u0219i Papillon Ball „au fost trecu\u021bi \u00een mod regulat Mae\u0219tri”.[21]<\/a> Unul dintre cele mai evidente artefacte persistente ale acestei tranzi\u021bii a fost p\u0103strarea termenului „punctele fraternit\u0103\u021bii” (n.tr. \u00een text \u201dpoints of fellowship<\/em>\u201d) \u00een masoneria englez\u0103 – cuvinte care ini\u021bial se refereau la gradul de Calf\u0103. Unii rituali\u0219ti au schimbat ulterior acest termen \u00een „puncte ale m\u0103iestriei”[22]<\/a> (n.tr. \u00een text \u201d points of mastership<\/em>\u201d) sau „puncte ale Masoneriei”. Din c\u00e2te \u0219tim noi, apari\u021bia gradului de Maestru Mason, ca grad separat \u00een cadrul fraternit\u0103\u021bii, reprezint\u0103 apari\u021bia primului „Grad \u00cenalt”. Acest fapt important extinde tradi\u021bia Gradelor \u00cenalte p\u00e2n\u0103 aproape de \u00eenceputul fazei fraternele a francmasoneriei.<\/p>\n

 <\/p>\n

APARI\u021aIA ALTOR GRADE \u00ceNALTE<\/strong><\/h3>\n

Se consider\u0103 \u00een general c\u0103 Francmasoneria a ajuns \u00een Fran\u021ba \u00een 1725, \u00een acela\u0219i an \u00een care gradul de Maestru Mason a ap\u0103rut \u00een Anglia. La scurt timp dup\u0103 aceea, alte grade \u00eenalte au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 \u00een Anglia, inclusiv „Harodim”, ” Mason Excelent ” \u0219i „Mare Mason”.[23]<\/a> Printre cele mai timpurii \u0219i mai importante Grade \u00cenalte s-a num\u0103rat „Loja masonilor sco\u021bieni”, care a ap\u0103rut \u00een jurul anului 1733. Loja care conferea acest grad nu avea un mandat \u0219i nu a pl\u0103tit niciodat\u0103 pentru o cart\u0103, dar era complet regular\u0103. Se pare c\u0103 a existat doar pentru a conferi Grade \u00cenalte.[24]<\/a> Interesant este faptul c\u0103 se \u00eent\u00e2lnea \u00een aceea\u0219i cl\u0103dire \u00een care Marea Loj\u0103 obi\u0219nuia s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103.[25]<\/a> \u00centre 1733 \u0219i 1740 avem \u00eenregistr\u0103ri care arat\u0103 c\u0103 gradul „Mae\u0219trilor Masoni Sco\u021bieni” a fost conferit Mae\u0219trilor Masoni „normali” din Bristol, Anglia, \u00een loji simbolice regulare.[26]<\/a><\/p>\n

Gradele \u00cenalte, sau hauts grades<\/em>, au devenit o parte important\u0103 a istoriei masonice timpurii a Fran\u021bei, iar dezvoltarea \u0219i popularitatea lor le-au adus \u00een cele din urm\u0103 \u00een Lumea Nou\u0103, odat\u0103 cu venirea c\u0103l\u0103torilor francezi. Pe m\u0103sur\u0103 ce Francmasoneria s-a r\u0103sp\u00e2ndit \u00een \u00eentreaga lume, au fost introduse treptat modific\u0103ri ale ritualurilor sale la nivel local. Temele de baz\u0103 ale celor trei grade primare au r\u0103mas relativ uniforme, la fel ca \u0219i modalit\u0103\u021bile de recunoa\u0219tere. Cu toate acestea, diferite loji au p\u0103strat sau au eliminat unele practici \u0219i proceduri, dezvolt\u00e2nd \u00een acela\u0219i timp altele noi. La fel cum evolu\u021bia limbii \u0219i a obiceiurilor creeaz\u0103 noi culturi \u00een r\u00e2ndul popoarelor, la fel practicile masonice au dezvoltat caracteristici unice sau expresii ale ritualului, care le-au permis ulterior s\u0103 fie clasificate ca „rituri” separate. \u00cen termeni simpli, un rit este leg\u0103tura de grade destinate ini\u021bieri sau instruirii, sub o autoritate conduc\u0103toare.<\/p>\n

 <\/p>\n

IMPORTAN\u021aA TRADI\u021aIEI MAESTRULUI SCO\u021aIAN<\/strong><\/h3>\n

Masoneria sco\u021bian\u0103 timpurie era str\u00e2ns legat\u0103 de gradul de Maestru Mason \u0219i a ad\u0103ugat la povestea lui Hiram Abif, arhitectul templului lui Solomon. De\u0219i originile legendei hiramice nu au fost descoperite \u00een mod satisf\u0103c\u0103tor[27]<\/a> Manuscrisul Graham<\/em> (1726) p\u0103streaz\u0103 o legend\u0103 similar\u0103, cu diferen\u021be importante. \u00cen locul lui Hiram, legenda sa \u00eel are ca protagonist pe biblicul Noe, creatorul marii arce.[28]<\/a> Dup\u0103 moartea \u0219i \u00eenmorm\u00e2ntarea acestuia, cei trei fii ai s\u0103i, Sem, Ham \u0219i Iafet, merg la morm\u00e2ntul s\u0103u pentru a c\u0103uta un secret valoros pe care \u00eel avea. Ei au c\u0103zut de acord c\u0103, \u00een cazul \u00een care nu vor g\u0103si adev\u0103ratul secret, vor adopta un substitut. Ajung\u00e2nd la morm\u00e2ntul lui Noe, \u00eei g\u0103sesc cadavrul. Ei \u00eencearc\u0103 s\u0103 ob\u021bin\u0103 secretul prin ridicarea cadavrului, mai \u00eent\u00e2i prin apucarea m\u00e2inii \u00een mai multe feluri \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, ridic\u00e2ndu-l printr-o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are ritual\u0103. Atingerea final\u0103, pe care au folosit-o se realiza la nivelul cotului \u0219i era atingerea Maestrului Sco\u021bian.[29]<\/a><\/p>\n

\"The

The Ceremony of Making a Free-Mason (1766) – Colectia ARTURO DE HOYOS<\/p><\/div>\n

Masoneria sco\u021bian\u0103 a fost str\u0103mo\u0219ul mai multor rituri masonice, inclusiv Royal Arch \u00een anii 1740. Royal Arch a ap\u0103rut probabil din cauza rebeliunii iacobite. Masonii englezi de bun\u0103 credin\u021b\u0103 nu ar fi dorit s\u0103 fie numi\u021bi Mae\u0219tri Sco\u021bieni \u00een timpul acestei rebeliuni, a\u0219a c\u0103 au p\u0103strat caracteristicile esen\u021biale ale ritualului, au introdus unele modific\u0103ri \u0219i l-au numit Arcul Regal. Cu toate acestea, exist\u0103 \u00eenc\u0103 multe asem\u0103n\u0103ri \u00eentre ele.<\/p>\n

Tradi\u021bia maestrului sco\u021bian este motivul pentru care avem nume precum Ritul Filosofic Sco\u021bian \u0219i Ritul Sco\u021bian. O compara\u021bie a primelor copii franceze \u0219i germane, dat\u00e2nd din anii 1740, ne arat\u0103 elemente comune care reprezint\u0103 probabil tradi\u021biile ritualului englez original. De fapt, exist\u0103 \u00eenc\u0103 multe p\u0103r\u021bi ale gradului de Maestru Sco\u021bian p\u0103strate \u00een diferite rituri.<\/p>\n

Ca negustor, Etienne Morin a c\u0103l\u0103torit \u00eentre Europa \u0219i Lumea Nou\u0103. \u00cen 1744 a c\u0103l\u0103torit de la Bordeaux la Martinica. \u00cen timpul acestei c\u0103l\u0103torii, a fost ini\u021biat ca Maestru Sco\u021bian de guvernatorul William Mathew la Marea Loj\u0103 din St. John’s, Antigua.[30]<\/a> \u00cen anul urm\u0103tor, el a fost for\u021ba motrice din spatele Lojii-Mam\u0103 Ecossais din Bordeaux \u0219i a semnat reglement\u0103rile Lojei Perfec\u021biunii a Sco\u021bienilor.[31]<\/a> Ca promotor al Gradelor \u00cenalte, \u00een 1761, Marea Loj\u0103 francez\u0103 din Paris, \u00eempreun\u0103 cu un corp ritual al gradelor superioare, i-a eliberat lui Morin un brevet de Mare Inspector, „autoriz\u00e2ndu-l \u0219i \u00eemputernicindu-l s\u0103 instituie perfecta \u0219i sublima Masonerie \u00een toate p\u0103r\u021bile lumii”.[32]<\/a> Cu toate acestea, \u00een 1762, el a fost luat prizonier \u0219i trimis \u00een Anglia, unde l-a \u00eent\u00e2lnit pe contele Ferrers, care era Mare Maestru al Marii Loji a Modernilor (adic\u0103 Prima Mare Loj\u0103 din Anglia).<\/p>\n

Marele Maestru englez a aprobat brevetul lui Morin eliberat de Marea Loj\u0103 a Fran\u021bei \u0219i l-a declarat membru pe via\u021b\u0103 al lojilor din Anglia \u0219i Jamaica. Acest fapt i-a deschis calea lui Morin pentru a opera oriunde \u00een Caraibe. Din momentul \u00een care s-a \u00eentors \u00een Caraibe \u0219i p\u00e2n\u0103 la moartea sa, el a fondat 11 loji albastre, sub autoritatea Marii Loji a Fran\u021bei. Aceste loji foloseau o serie de ritualuri franceze diferite pentru a conferi gradele lojii albastre.<\/p>\n

Pentru a-\u0219i exercita autoritatea sporit\u0103, Morin a preluat Gradele \u00cenalte pe care le primise \u0219i a \u00eenceput s\u0103 le restructureze, cre\u00e2nd Ordinul Secretul Regal. De\u0219i odinioar\u0103 se credea c\u0103 Ordinul Secretul Regal a fost creat de Consiliul \u00cemp\u0103ra\u021bilor din Orient \u0219i Occident, dovezile sugereaz\u0103 c\u0103 a fost ideea lui Morin,[33]<\/a> , de\u0219i nu a fost dezvoltat pe deplin dec\u00e2t dup\u0103 moartea sa.<\/p>\n

Majoritatea ritualurilor acestui Ordin au fost selectate dintr-o colec\u021bie de manuscrise legate pe care Morin o de\u021binea; aceasta este cunoscut\u0103 acum sub numele de „Manuscrisul Baylot”. Acesta includea unele dintre cele mai populare grade practicate la acea vreme.<\/p>\n

\u00cen orice caz, la sf\u00e2r\u0219itul anului 1762, Morin a introdus Gradele \u00cenalte \u00een Kingston, Jamaica, iar p\u00e2n\u0103 \u00een 1764 Gradele \u00cenalte au fost aduse pe teritoriul Americii de Nord, c\u00e2nd au fost stabilite \u00een New Orleans, Louisiana. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 timpurie, erau conferite doar c\u00e2teva grade, iar acestea erau controlate de lojile albastre care au fost create de Morin prin autoritatea pe care a primit-o de la Marea Loj\u0103 a Fran\u021bei. La \u00eenceput, lojile albastre ale lui Morin au conferit, de asemenea, Gradele 4\u00b0 Expert, 5\u00b0 Elu, 6\u00b0 Loj\u0103 Sco\u021bian\u0103 de Perfec\u021biune, 7\u00b0 Cavaler al Orientului \u0219i 8\u00b0 Prin\u021b al Ierusalimului.[34]<\/a> Pe m\u0103sur\u0103 ce \u0219i-a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit sistemul, el a eliminat puterile \u0219i privilegiile Prin\u021bilor Ierusalimului, care erau odinioar\u0103 cel mai \u00eenalt grad.<\/p>\n

Aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103, Morin a \u00eemputernicit un mason olandez entuziast, Henry Andrew Francken, s\u0103 \u00eenfiin\u021beze corpuri masonice \u00een Lumea Nou\u0103, inclusiv \u00een Statele Unite.[35]<\/a> La 6 decembrie 1768, Francken l-a numit pe Moses Michael Hays Inspector General Adjunct al Ritului, pentru Indiile de Vest \u0219i America de Nord.<\/p>\n

De-a lungul anilor, a continuat s\u0103 colaboreze cu fratele Francken \u0219i s\u0103-i \u00eembun\u0103t\u0103\u021beasc\u0103 sistemul, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a murit \u00een noiembrie 1771. Povestea dezvolt\u0103rii Ordinului Secretul Regal ca sistem de 25 de grade este o alt\u0103 poveste, care este oarecum complicat\u0103. Fratele Josef W\u00e4ges \u0219i cu mine suntem aproape de finalizarea urm\u0103toarei noastre c\u0103r\u021bi, care va spune aceast\u0103 poveste \u0219i va include toate ritualurile originale.<\/p>\n

Influen\u021ba puternic\u0103 a lui Morin a avut efecte pe care acesta nu le-ar fi putut anticipa, deoarece sistemul s\u0103u a condus \u00een cele din urm\u0103 la crearea Ritului Sco\u021bian \u00een 1801. \u0218tim c\u0103, \u00een urma revolu\u021biei haitiene, mul\u021bi dintre francezi au p\u0103r\u0103sit Caraibe \u0219i s-au \u00eentors acas\u0103. Dup\u0103 ce au ajuns acolo, unii dintre ei au fondat loja Triple Unit\u00e9 Ecossaise din Paris. Acest lucru s-a \u00eent\u00e2mplat, desigur, dup\u0103 crearea Ritului Sco\u021bian. Membrii acestei loje erau membri proeminen\u021bi ai Ritului Sco\u021bian din Fran\u021ba \u0219i au creat primul ritual sco\u021bian pentru loja simbolic\u0103. Fra\u021bii cel mai probabil responsabili pentru crearea acestui ritual au fost Alexandre Fran\u00e7ois Auguste de Grasse-Tilly, Pierre Mongruer de Fondeviolle \u0219i Germain Hacquet.<\/p>\n

Manuscrisul ritualului acestei loji exist\u0103 \u00eenc\u0103 \u0219i corespunde cu prima tip\u0103rire a ritualului lojii albastre din Ritul Sco\u021bian,[36]<\/a> ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 ei l-au creat. Acesta a fost bazat pe o traducere francez\u0103 a expunerii Three Distinct Knocks<\/em>, publicat\u0103 \u00een 1760, \u0219i a fost completat cu material din ritualurile utilizate \u00een Caraibe de lojile lui \u00c9tienne Morin.<\/p>\n

Prin crearea acestui ritual, ei s-au asigurat c\u0103 unele dintre practicile acelor loji vor fi perpetuate \u00een memoria limbajului ritual \u0219i a procedurii ritualice.<\/p>\n

Pentru a spune lucrurilor pe nume, Ritualul simbolic Sco\u021bian din 1804 a fost o sintez\u0103 abil\u0103 a tradi\u021biilor masoneriei simbolice din Saint-Domingue. De\u0219i a fost creat de un grup restr\u00e2ns de oameni, influen\u021ba sa a fost de mare anvergur\u0103. Tradi\u021biile ancestrale, emanate din Ritul Francez, Ritul Antients \u0219i Ritul Ecossais<\/em>, au avut un impact larg, atr\u0103g\u00e2nd numero\u0219i entuzia\u0219ti. Acest lucru continu\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple \u0219i ast\u0103zi, deoarece ritualul simbolic al Ritului Sco\u021bian este cel mai popular tip de ritual din lumea masonic\u0103; este practicat \u00een mai multe \u021b\u0103ri dec\u00e2t orice alt\u0103 form\u0103 de Masonerie Simbolic\u0103. Astfel, chiar dac\u0103 ignor\u0103m Gradele \u00cenalte care au devenit Ordinul Secretul Regal – \u0219i mai t\u00e2rziu Ritul Sco\u021bian – acest ritual al gradelor albastre, care a fost creat de cei influen\u021ba\u021bi de munca lui Stephen Morin, r\u0103m\u00e2ne o mo\u0219tenire a energiei sale nem\u0103rginite \u0219i a pasiunii sale nest\u0103vilite \u00een c\u0103utarea excelen\u021bei masonice.<\/p>\n

Traducerea \u0219i adaptarea, Alexandru-R\u0103zvan Jeciu<\/em><\/span><\/p>\n

Note<\/h2>\n

[1]<\/a> Acest rezumat <\/em>omite multe evenimente s\u0326i fapte importante, care ar trebui studiate. Cu privire la dezvoltarea francmasoneriei, a se vedea, de exemplu, Robert F. Gould, Concise History of Freemasonry <\/em>(New York: Macoy Publishing, 1924); Douglas Knoop s\u0326i G.P. Jones, The Genesis of Freemasonry: An Account of the Rise and Development of Freemasonry in Its Operative, Accepted, and Early Speculative Phases <\/em>(Manchester University Press, 1947); Bernard E. Jones, Freemasons Guide and Compendium<\/em>, rev. ed. (Londra: Harrap, 1950, 1956); David Stevenson, The Origins of Freemasonry: Scotland’s Century, 1590-1710 <\/em>(Cambridge: Cambridge University Press, 2001); David Stevenson, The First Freemasons: Scotland’s Early Lodges and Their Members <\/em>(Aberdeen, Scot\u0326ia: Aberdeen University Press, 1988); Richard Berman, The Foundations of Modern Freemasonry: The Grand Architects – Political Change and the Scientific Enlightenment, 1714-1740 <\/em>(Sussex Academic Press, 2012).<\/p>\n

 <\/p>\n

[2]<\/a> Guy Points, An Introduction to Anglo-Saxon Church Architecture & Anglo-Scandinavian Stone Sculpture<\/em> (Rihtspell Pub., 2015) este o introducere simpl\u0103, dar informativ\u0103, \u00een acest subiect.<\/p>\n

[3]<\/a> Un text extrem de interesant privind dezvoltarea societ\u0103\u021bii anglo-saxone, care examineaz\u0103 \u0219i arhitectura, este John Blair, Building Anglo-Saxon England<\/em> (Princeton University Press, 2018).<\/p>\n

[4]<\/a> Carl Darling Buck, A Dictionary of Selected Synonyms in the Principal Indo-European Languages (University of Chicago Press, 1949), 538; Robert Claireborn, The Roots of English<\/em> (New York: Times Books, 1989), 158. \u00centr-o opinie diferit\u0103, George Bullamore, Ars Quatuor Coronatorum<\/em> [denumit \u00een continuare AQC] 38 (1925), a observat c\u0103 termenul mason a ap\u0103rut atunci c\u00e2nd lucrul cu dalta a \u00eenceput s\u0103 fie utilizat \u00een arhitectura englez\u0103. El a sugerat c\u0103 ar putea fi legat de mazo, „un buzdugan [care] a fost ini\u021bial o b\u00e2t\u0103 de orice fel”. Prin urmare, sugereaz\u0103 autorul, cei care foloseau aceste unelte erau masoni.<\/p>\n

[5]<\/a> Reginald R. Sharpe, ed., Calendar of Coroners Rolls of the City of London A.D. 1300-1325<\/em> (Londra: Richard Clay and Sons, Ltd., 1913), 130-31.<\/p>\n

[6]<\/a> James Geikie, Structural and Field Geology<\/em> (New York: D. Van Nostrand Co., 1905), 60.<\/p>\n

[7]<\/a> Din dic\u021bionarul latin al lui Sir Thomas Elyot (1538), citat \u00een G.G. Coulton, Art and the Reformation<\/em> (Oxford: Basil Blackwell & Co., 1928), 183.<\/p>\n

[8]<\/a> Stevenson, The Origins of Freemasonry<\/em> (1988), 11. Subliniere ad\u0103ugat\u0103. Bernard E. Jones a preferat acest punct de vedere \u0219i noteaz\u0103: „Versiunile vechilor documente revizuite pentru lojile sco\u021biene pot include cuv\u00e2ntul, dar numai ca un ecou al utiliz\u0103rii engleze. Acolo unde vechile documente operative engleze se refer\u0103 la un „francmason”, documentele sco\u021biene se refer\u0103 la „un mason”. Lojile din Edinburgh \u0219i Kilwinning nu au folosit termenul speculativ „francmason” dec\u00e2t c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu de 1717.” – Bernard E. Jones, Freemasons’ Guide and Compendium<\/em> rev. ed. (Londra: Harrap, 1950, 1956), 124-25.<\/p>\n

[9]<\/a> Charles Sides \u0219i Ann Mrvica, Internships: Theory and Practice<\/em> (Routledge, 2017). A se vedea, de asemenea, Mary Carruthers, The Craft of Thought: Meditation, Rhetoric, and the Making of Images, 400-1200 (Cambridge University Press, 2000), 29.<\/p>\n

[10]<\/a> Knoop \u0219i Jones, The Genesis of Freemasonry<\/em> (1947), 41-44; Bernard E. Jones, Freemasons’ Guide and Compendium (1956 ed.), 56-68.<\/p>\n

[11]<\/a> Mary Carruthers, The Craft of Thought: Meditation, Rhetoric, and the Making of Images<\/em>, 400-1200 (Cambridge University Press, 2000), 29.<\/p>\n

[12]<\/a> Cu privire la cre\u0219terea \u0219i dezvoltarea francmasoneriei \u00een Sco\u021bia, a se vedea David Murray Lyon, History of the Lodge in Edinburgh (Mary’s Chapel), nr. 1. Embracing an Account of the Rise and Progress of Freemasonry in Scotland<\/em> (Edinburgh: William Blackwood and Sons, 1873; reeditare ed.: Gresham Publishing Co., 1900); David Stevenson, The Origins of Freemasonry: Scotland’s Century 1590-1710<\/em> (Cambridge University Press, 1988); David Stevenson, The First Freemasons: Scotland’s Early Lodges and Their Members<\/em> (Aberdeen University Press, 1988)<\/p>\n

[13]<\/a> Cele patru Loji originale au fost (1) At the Goose and Gridiron Ale-house in St. Paul\u2019s Churchyard; (2) Crown Ale-house din Parker’s Lane, l\u00e2ng\u0103 Drury Lane; (3) Apple-Tree Tavern din Charles Street, Covent Garden; (4) Rummer and Grapes Tavern din Channel Row, Westminster.<\/p>\n

[14]<\/a> James Anderson, The New Book of Constitutions of the Antient and Honourable Fraternity of Free and Accepted Masons<\/em> (Londra: Casar Ward \u0219i Richard Chandler, 1738), 109-10. Acesta a fost titlul dat celei de-a doua edi\u021bii a celebrei lucr\u0103ri a lui Anderson, The Constitutions of the Free-Masons <\/em>(Londra: William Hunter, 1723).<\/p>\n

[15]<\/a> J.A.M. Snoek, „Researching Freemasonry; Where are we?” Journal for Research into Freemasonry and Fraternalism<\/em>. 1.2 (2010), 227-48.<\/p>\n

[16]<\/a> Atunci c\u00e2nd Dr. John Theophilus Desaguliers a vizitat Loja din Edinburgh, la 24 august 1721, s-a constatat c\u0103 era „calificat corespunz\u0103tor \u00een toate aspectele Masoneriei” \u0219i a fost primit „ca Frate \u00een societatea lor”. John R. Dashwood, trad. \u0219i Harry Carr, ed., The Minutes of the Lodge of Edinburgh, Mary’s Chapel, No. 1 1598-1738<\/em> (Londra: Quatuor Coronati Lodge 2076, 1962), 269-70. Pentru un studiu excelent al acestei perioade importante, a se vedea Christopher B. Murphy \u0219i Shawn Eyer, eds., Exploring Early Grand Lodge Freemasonry<\/em> (Plumbstone, 2017).<\/p>\n

[17]<\/a> Berman, Architects<\/em>, 17<\/p>\n

[18]<\/a> Cea mai veche utilizare de care am cuno\u0219tin\u021b\u0103 apare \u00een devoalarea Post Boy (1723): „Q. What\u2019s your Name? A. Base or Capital, according to my Degree.<\/em>„. Pentru textul complet, a se vedea S. Brent Morris, „The Post Boy Sham Exposure of 1723<\/em>„, Heredom 7 (1998): 34.<\/p>\n

[19]<\/a> Christopher Powell, „The Hiramic Legend and the Creation of the Third Degree”, AQC<\/em> 134 (2021), 91-92.<\/p>\n

[20]<\/a> Lionel Vibert, „The Evolution of the Second Degree,” The Collected Prestonian Lectures. Volume One, 1925- 1960<\/em> (Londra: Quatuour Coronati Lodge 2076, 1965; reprint ed., Lewis Masonic, 1984), 47-61.<\/p>\n

[21]<\/a> Charles Cotton a fost f\u0103cut mason la 22 decembrie 1724, iar mai t\u00e2rziu a devenit Fellow Craft (dat\u0103 nespecificat\u0103). R. F. Gould, „Philo-Musica et Architectura Societas Apollini. [A Review.]”, \u00een AQC 16 (1903), 112- 28.<\/p>\n

[22]<\/a> De exemplu, revizuirea din 1801 a lui Friedrich L. Schr\u00f6der, utilizat\u0103 de loj\u0103 Absalon zu den drei Nesseln (Hamburg), utilizeaz\u0103 cele cinci puncte ale m\u0103iestriei (f\u00fcnf Punkte der Meisterschaft<\/em>).<\/p>\n

[23]<\/a> Bernheim, ” Did Early \u2018High\u2019…”, 96-97<\/p>\n

[24]<\/a> John Lane, „Masters’ Lodges”, AQC 1 (1888), 167-75<\/p>\n

[25]<\/a> „Pentru o lung\u0103 perioad\u0103 de timp dup\u0103 rena\u0219terea masoneriei \u00een 1717, lojile masonice au continuat s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103, a\u0219a cum o f\u0103cuser\u0103 \u00eenainte de acea perioad\u0103, \u00een taverne. Astfel, Marea Loj\u0103 a Angliei a fost organizat\u0103 \u0219i, pentru a folosi limbajul lui Anderson, „comunic\u0103rile trimestriale au fost re\u00eenviate”, de c\u0103tre patru loji, ale c\u0103ror locuri respective de \u00eent\u00e2lnire erau Crown Ale House, Apple-Tree Tavern \u0219i Rummer and Grapes Tavern. Timp de mul\u021bi ani, Marea Loj\u0103 \u0219i-a \u021binut \u00eent\u00e2lnirile trimestriale uneori la Apple-Tree, dar mai ales la Devil Tavern, iar Marea S\u0103rb\u0103toare a avut loc \u00een sala uneia dintre Companiile Livery.” -Albert G. Mackey, „Hall, Masonic,” Encyclopedia of Freemasonry (Philadelphia: Moss & Co., 1873, 1878)<\/p>\n

[26]<\/a> Eric Ward, „Early Masters’ Lodges and their Relation to Degrees,” AQC 75 (1962), 131. La Bear Lodge din Bath, gradul a continuat s\u0103 fie popular pentru urm\u0103torii peste 20 de ani: „O pagin\u0103 nedatat\u0103 de procese-verbale apar\u021bin\u00e2nd sf\u00e2r\u0219itului de octombrie sau \u00eenceputului de noiembrie 1735 este intitulat\u0103 „Loja Mae\u0219trilor s-a \u00eentrunit extraordinar \u0219i urm\u0103torii no\u0219tri fra\u021bi vrednici au fost f\u0103cu\u021bi \u0219i admi\u0219i Scots Mast. Massons<\/em>„. \u00cen urm\u0103torii dou\u0103zeci \u0219i trei de ani, acest grad a fost conferit la alte patru reuniuni, dintre care trei au fost „extraordinare”, altor dou\u0103zeci \u0219i unu de fra\u021bi. To\u021bi candida\u021bii, \u00een m\u0103sura \u00een care se poate stabili, erau Mae\u0219tri Masoni, unii de dat\u0103 foarte recent\u0103. De exemplu, cei doi vizitatori deveni\u021bi Mae\u0219tri Masoni Sco\u021bieni la 17 februarie 1756 fuseser\u0103 ini\u021bia\u021bi la 3 februarie \u0219i ridica\u021bi la 13 februarie \u00een aceea\u0219i lun\u0103.” -P.R. James, „The Bear Lodge at Bath 1732-1785, Now the Royal Cumberland Lodge No. 41”, \u00een AQC<\/em> 59 (1948), 69.<\/p>\n

[27]<\/a> Rev. W.W. Covey-Crump a cercetat sursele legendei, f\u0103r\u0103 un rezultat concret. A se vedea lucrarea sa The Hiramic Tradition: A Survey of Hypotheses Concerning It<\/em> (Londra: Masonic Record, Ltd., [1924]). De asemenea, s-a sugerat, f\u0103r\u0103 dovezi, c\u0103 legenda Hiramic\u0103 a derivat din „piesele medievale de mistere”, „piesele de moralitate” sau „piesele miraculoase” medievale. A se vedea Edward Conder, Jr., „The Miracle Play”, AQC<\/em> 14 (1901), 60-82.<\/p>\n

[28]<\/a> Robert F. Gould a scris c\u0103 „a respins, ca fiind de neconceput, teoria conform c\u0103reia ceremonialul din 1730 [legenda Hiramic\u0103] a fost introdus \u00een Masonerie dup\u0103 1717” \u0219i c\u0103 „principalul punct pe care dore\u0219te s\u0103 \u00eel stabileasc\u0103 … este certitudinea moral\u0103 a ceremonialului din 1730, fiind mai vechi dec\u00e2t Marea Loj\u0103 a Angliei”.<\/p>\n

[29]<\/a> Cele patru atingeri corespund gradelor: (1) la deget, ucenic; (2) de la articula\u021bie la articula\u021bie, Fellow Craft; (3) la \u00eencheietura m\u00e2inii, Master Mason; (4) la cot, Scots Master.<\/p>\n

[30]<\/a> Le Quarre ou le parfait Elu Ecossais<\/em>, Grand Coll\u00e8ge des Rites Ecossais, 29-30.<\/p>\n

[31]<\/a> Alain Bernheim, „Notes on Early Freemasonry in Bordeaux (1732-1769)”, AQC<\/em> 101 (1988), 110-113; a se vedea \u00een special 81-82. „Estienne Morin et l’Ordre du Royal Secret”, Acta Macionica (Bruxelles) vol. 9 (1999), 20.<\/p>\n

[32]<\/a> Deoarece Charles Porset a publicat coresponden\u021ba dintre Math\u00e9us, Constant de Castelin \u0219i Fleuret de Turville (Biblioth\u00e8que Nationale de Paris, FM2 544, fol. 7-36) \u00een Chroniques d’Histoire Ma\u00e7onnique<\/em> nr. 48 (IDERM, Paris 1997), 10-47, existen\u021ba brevetului lui Morin nu mai poate fi pus\u0103 la \u00eendoial\u0103.<\/p>\n

[33]<\/a> Pentru argumente \u00een favoarea p\u0103rerii c\u0103 Morin \u0219i-a falsificat autoritatea, a se vedea Alain Bernheim, „Une decoverte etonnante concernant les Constitutions de 1762,” Renaissance Traditionnelle<\/em> nr. 59 (iulie 1984), 161-97; A. C. F. Jackson, „The Authorship of the 1762 Constitutions of the Ancient and Accepted Rite,” Ars Quatuor Coronatorum<\/em> 79 (1984), 176-91. A. C. F. Jackson, Rose Croix: A History of the Ancient and Accepted Rite for England and Wales<\/em> rev. & enl. (Londra: Lewis Masonic, 1980, 1987), 46-54. Pentru punctul de vedere opus, a se vedea Jean-Pierre Lassalle, „From the Constitutions and Regulations of 1762 to the Grand Constitutions of 1786”, \u00een Heredom<\/em> 2 (1993), 57-88.<\/p>\n

[34]<\/a> Ms. 104 D. LII. Haut Grades de l’Orient de Paris<\/em>. Arhiva Marii Loji a Suediei.<\/p>\n

[35]<\/a> Organismul din Albany a fost activ doar timp de \u0219apte ani \u0219i a \u00eencetat complet s\u0103 func\u021bioneze \u00een 1774. A se vedea „The Original Minutes of Ineffable and Sublime Grand Lodge of Perfection of Albany, N.Y., from 1767 to 1774”, \u00een 1906 Proceedings of the Thirty-seventh Council of Deliberation for the Bodies of the State of Ancient Accepted Scottish Rite Northern Masonic Jurisdiction, U.S.A., of the State of New York<\/em> (Printed by Order of the Council, 1906), supliment, p. 130. \u00cenaltele Grade din Albany au fost re\u00eenviate patruzeci \u0219i \u0219ase de ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1820, de Giles F. Yates, \u0219i au intrat sub jurisdic\u021bia Supremului Consiliu din Charleston. A se vedea Arturo de Hoyos, „The Supreme Council of the 43rd Degree”, \u00een de Hoyos \u0219i S. Brent Morris, Cerneauism and American Freemasonry<\/em> (Washington, DC: Scottish Rite Research Society, 2019), 146-74.<\/p>\n

[36]<\/a> A se vedea Pierre No\u00ebl, Guide des Ma\u00e7ons \u00c9cossais. A \u00c9dinbourg. 58\\ Les grades bleu du REAA: gen\u00e9se et d\u00e9veloppement<\/em> (Paris: A l’Orient, 2006)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Arturo de Hoyos - short summary of his last appearance "Ettiene Morin. From the French Rite to the Scottish Rite" <\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":4190,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_acf_changed":false,"_et_pb_use_builder":"","_et_pb_old_content":"","_et_gb_content_width":"","footnotes":""},"categories":[2,16,5],"tags":[],"class_list":["post-4187","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-acasa","category-esoterica","category-noutati"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4187","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4187"}],"version-history":[{"count":13,"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4187\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4203,"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4187\/revisions\/4203"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/4190"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4187"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4187"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/scaasr.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4187"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}