Publicăm această planșă masonică despre masonerie și prietenie:
Dragi și Respectabili Frați,
Particip și eu la această provocare a fratelui nostru B.F., pentru că este nevoie de Lumină, de răspuns la o întrebare aparent simplă, dar care deschide porțile unei reflecții profunde:
Sunt masoneria și prietenia două concepte separate? A fi mason implică prietenia?
Este nevoie nu doar de delimitări conceptuale ci de reflecții profunde.
1. Masoneria și prietenia – concepte diferite, dar nu opuse
La prima vedere, răspunsul pare evident: masoneria este o instituție, prietenia este un sentiment. Două realități diferite. Și totuși, între ele există o legătură tainică și construită nu pe interese, nu pe simpatii pasagere, ci pe o viziune comună asupra Omului și a Lumii.
În masonerie se vorbește frecvent despre fraternitate, adesea exprimată prin deviza:
Libertate, Egalitate, Fraternitate !
Masoneria cultivă fraternitatea – o formă de legătură umană care, deși nu este identică cu prietenia profană, o depășește uneori în profunzime. Fraternitatea masonică nu se bazează pe afinități personale, pe istorii comune sau pe conveniențe sociale. Ea se bazează pe angajamentul inițiatic: acela de a-l recunoaște pe celălalt ca frate, chiar dacă ne despart opinii, caractere sau experiențe.
Fraternitatea masonică nu este identică cu prietenia obișnuită, dar are multe trăsături comune:
• presupune respect reciproc,
• încredere între frați,
• sprijin moral și, uneori, material.
În acest sens, a fi mason implică o formă de prietenie ritualizată și idealizată – un angajament moral față de ceilalți membri ai Ordinului.
2. Dar prietenia „profană” nu este cerută și nici garantată
Un mason nu este obligat să fie prieten personal cu toți frații. Poți împărtăși cu cineva valorile masonice fără a avea o legătură afectivă sau o compatibilitate personală profundă. Este o prietenie esențială, nu emoțională. Cu alte cuvinte:
• Fratele îți este frate prin angajament masonic.
• Prietenul îți este prieten printr-o alegere personală și afectivă.
3. Masoneria poate crea adevărate prietenii. Ceea ce este de dorit
Da, în masonerie se nasc multe prietenii reale, pentru că aici:
• are loc întâlnirea între oameni cu valori comune,
• se participă la un ritual trăit împreună,
• se cultivă tăcerea și reflecția comună,
• și lucrul simbolic în echipă…
… toate acestea pot duce la prietenii mai solide decât cele din viața profană.
4. Riscul confuziei și al dezamăgirii
Un pericol real apare atunci când cineva presupune că fraternitatea masonică înseamnă prietenie automată și totală. Ceea ce duce la deziluzii. Nu toți frații sunt loiali, empatici sau sinceri. Nu toți înțeleg „fraternitatea” în același fel.
Pentru că masoneria nu garantează prietenia. Nu este obligatoriu să fii prieten cu toți frații – dar ești dator să-i respecți, să-i sprijini și să-i ajuți să devină mai buni, așa cum și ei au această datorie față de tine. Aceasta este, poate, una dintre cele mai înalte forme ale prieteniei spirituale.
În tăcerea rituală, în lucrul sub semnele sacre ale simbolurilor noastre, se naște uneori o apropiere mai puternică decât în profan: nu o prietenie sentimentală, ci una tăcută, discretă, dar plină de sens. Totodată, trebuie să recunoaștem cu luciditate:
Fraternitatea masonică poate fi uneori pusă la încercare. Lipsa sincerității, competiția personală sau interesele exterioare pot eroda încrederea. Tocmai de aceea, a păstra vie ideea de prietenie esențială, este un act de maestru, chiar și atunci când nu există afecțiune personală.
A fi mason nu presupune automat a fi prieten, dar implică o etică a relației care poate favoriza prietenia.
Fraților,
Într-o lume în care prietenia devine adesea superficială, oportunistă sau tranzacțională, masoneria ne oferă un cadru sacru în care prietenia poate fi regenerată – în formă, în conținut și în scop.
Concluzie:
A fi mason nu înseamnă automat a fi prieten. Dar înseamnă a avea șansa să devii un prieten adevărat, acolo unde spiritul și voința se întâlnesc în Lumină.
Așa să fie !
Cu mare drag și T⸫A⸫F⸫,
George
28 iulie 6025 A⸫L⸫
