Acest mesaj a fost trimis de către Suvernul Mare Comandor către toți membrii Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România cu ocazia Sărbătorilor Pascale – 2024.

 

Dragul meu Frate,

Azi stăm, cumva, cu familiile noastre…

Majoritatea dintre noi am ajuns la vârsta la care mai mult facem daruri decât primim. E bine și așa…

Azi este Sărbătoare mare, care se petrece în mijlocul familiei. Mă gândesc însă și la faptul că Masoneria ne-a adus fiecăruia Frați pe care cei mai mulți nu-i aveam în familia de acasă. Masoneria, ca o a doua familie, mai mare, care, spre deosebire de familia de acasă, ne lasă opțiunea de a alege cu cine să fim Frați. E bine și așa…

Aseară, la Înviere, în curtea bisericii era lume multă, majoritari fiind tinerii-maturi, mai puțini tineri-adolescenți. Prima categorie provine de fapt din ”recolta” celei de-a doua, peste care s-au așezat pragurile de vârstă de la care respectarea voluntară a tradiției sporește respectul de sine. Am trecut și eu prin asta, cred că și tu…

Mi-a fost bine să constat că împărtășirea credinței potențează în noi mândria de a fi creștin. Mândria de a aparține de ”ceva” mai mare și infinit mai cuprinzător decât mine singur. Am simțit cu bucurie lăuntrică din câteva saluturi discret schițate, dar clar ”în semn de fidelitate”, un soi de afirmare delicată, dar firească și demnă, a mândriei de a aparține și Ritului Scoțian.

Atunci am știut că glasul meu și glasul tău, oriunde ne-am afla, chiar și într-un atât de sfânt moment, poate fi auzit de fapt de către fiecare Frate al nostru de pe întreg cuprinsul Țării și de pe întreg cuprinsul Lumii.

Se va auzi și atunci când vei spune ”Hristos a Înviat!” și atunci când vei răspunde ”Adevărat a Înviat!”

Mergem înainte? Da, mergem fix înainte!

Așadar: Hristos a Înviat, drag Frate al meu, oriunde te-ai afla!!!

Stelian Nistor, 33º