Supreme Council of 33rd and Last Degree of the Ancient
and Accepted Scottish Rite of Romania

Vreme în schimbare

În „istoria” recentă a RSAA din România s-au întâmplat, și continuă să se întâmple, fapte „fără precedent”… Dintre acestea, iată-le pe cele care au frapat, cred, la maximum: mai întâi, despărțirea de peste 300 de Frați de grad 33° și ultim, care – de ani buni – nu mai păstrau, cu Ritul nostru, decât o legătură pur formală; în cazul multora, nici măcar atât. Apoi, un act de ultimă oră: revocarea, prin Decret al Suveranului Mare Comandor, a decretelor temporare de funcționare a 24 de Loji de Perfecție – opt din Orientul București, două din Orientul Cluj-Napoca și câte una din orientele Arad, Bacău, Caracal, Deva, Focșani, Giurgiu, Onești, Orșova, Râmnicu-Vâlcea, Reșița, Sibiu, Sinaia, Târgoviște, Vaslui.

 

Dimpreună cu altele, de mai mică anvergură, aceste măsuri au stârnit, desigur, nemulțumirea celor vizați direct; și, probabil, nedumerirea altora – neobișnuiți, nici ei, cu asemenea „radicalisme”.

 

Explicația e, totuși, simplă și pe înțelesul tuturor: non-participarea la viața masonică este o forță centrifugă care, încet-încet, te aruncă/te situează la periferia Ritului, și chiar dincolo de ea… Așa că măsurile respective n-au făcut decât să elimine două, poate cele mai pregnante, dintre segmentele parazitare ale componenței Ritului; și care, aglutinându-se în timp, riscau să devină un „factor stagnant” în buna funcționare a ceea ce trebuie să fie cu adevărat RSAA din România.

 

Atenție, însă! Deși cuprinse într-un același context, al necesității de a instaura un nou climat, anti-stagnant, în viața RSAA din România, cele două măsuri, veritabile acte de autoritate masonică, nu sunt legate prin „semnul egalității”: dacă prima viza, categorial, dezinteresul și-l sancționa ca atare, Decretul din 15 iunie a.c. urmărește îndreptarea unei stări de lucruri încă lesne de remediat. Și doar în acest sens ar trebui să-l înțelegem.

 

Astfel, Frații din lojile de perfecție temporar desființate sunt chemați să lucreze, cel puțin un an de zile, într-o altă lojă, activă – abia după aceea având căderea să solicite Supremului Consiliu re-consacrarea lojii care a fost, prin Decret, revocată.

 

Li se propune, în felul acesta, un „examen de conștiință” masonică pe care Frații respectivi au a-l da în primul rând față de ei-înșiși… Așadar, nu disoluție, ci re-construcție: în deplin consens cu esența doctrinei de la care ne revendicăm și ale cărei arcane ne-am propus să le descifrăm.

 

Căci, deși le percepem în succesiune, taina și actul ei de prezență sunt, de fapt, concomitente; iar simultaneitatea lor, percepută ca atare, este factorul rector al ciclului nostru de existență.