Există mai multe teorii cu privire la originile a ceea ce este cunoscut ca Ritul Scoțian Antic și Acceptat. Având în vedere evoluția sa pe teritoriul Franței, îl putem data în jurul anului 1754, când la Paris a luat ființă Capitolul de Clairemont, cu șapte Grade. Până în anul 1758, acesta a devenit un Rit compus din 25 de Grade, cunoscut sub numele de Ritul Perfecțiunii, ale cărui Mari Constituții datează din anul 1762.

În 1761, Stephen Morin a fost însărcinat cu introducerea Ritului în Lumea Nouă. La început, a stabilit Ritul în Kingston, Jamaica și San Domingo. Pe continent, au fost fondate Corpuri ale Ritului în New Orleans, LA în 1763, în Albany, NY în 1767, în Philadelphia, în Charleston etc.

În 1786 s-au adoptat Marile Constituții pentru a pune ordine în haosul ce domina organizarea gradelor în Europa. Acestea au adus Ritul Scoțian Antic și Acceptat în forma lui actuală, sporind numărul Gradelor până la 33 — Grad ce guvernează Supremul Consiliu. Marile Constituții din 1786 au fost adoptate în numele lui Frederic cel Mare al Prusiei (ca lider titular al Ritului). La scurt timp după promulgare, Frederic cel Mare a murit de o boală incurabilă.

Nici un Grad al Ritului Scoțian nu pare a-și avea originea în Scoția. De fapt, termenul scoțian nu este decât o traducere a cuvântului franțuzesc écossais, ce apare în titulatura unor grade ale Ritului Perfecțiunii.

Mai multe despre originea şi istoria Ritul Scoțian Antic și Acceptat puteţi găsi chiar pe site-ul Supremului Consiliu Mama al Lumii.